Istoricul comunei Dorobanți

Prima atestare documentară datând din 1418, prezintă aşezarea sub denumirea de “Iratos”. De-a lungul istoriei localitatea a fost una din cele mai populate. Apropierea de orasul Arad influențează istoria acestor locuri. Astfel. la 1552 când Aradul și Nădlacul sunt ocupate de turci, este menționată și localitatea Iratoș, cu o populație de 113 familii, fiind catalogată a 4-a localitate ca mărime din județ. Din păcate îndelungatele lupte împotriva turcilor cotropitor au dus la distrugerea localității, astfel încât în secolul al XVII-lea, localitatea dispare.

În primele decenii ale secolului al XIX-lea localitatea este din nou colonizată, în anul 1785 fiind menționate 4 familii care locuiesc în Iratoș. Un proces intensiv de colonizare are loc din anul 1819, când zeci de coloniști cultivatori de tutun se stabilesc aici. La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea localitatea are o dezvoltare economică foarte puternică. Ea devine una din cele mai mari comune, pe teritoriul căreia există doar o singură proprietate mare, cea a lui Bela Jakabffi, care avea 561 iugăre de pământ. Majoritatea gospodăriilor sunt de tip țărănesc mic.

Unii cercetători sunt de părere că satul Iratoşu, menţionat documentar în anul 1418, ar trebui localizat în zona comunei Dorobanţi. Acesta a fost distrus de către turci de două ori în 1552 şi în 1596. Memoria colectivă plasează vechea vatră a satului la sud actualei de drenaj moderne, în locul numit „Falu-duloje”.

Toponimul Kis Iratoș care presupune, firesc, existenta pandantului Nagy Iratoș, apare pentru prima oară în 1787, când desemna un sălaş care număra doar trei case.

Între anii 1828 şi 1848, moşierul Szalbek cumpărase de Erariu întreaga suprafaţă domenială.

Fiind considerată comună mare, aparţinătoare de comitetul Cenad, Iratoșul Mic dispune de notariat, poştă, telefoane, oficiu de stare civilă, percepţie, filială a unei cooperative de credit şi moară comunală, până în anul 1918. Suprafaţa comunei era, în anul 1900 de 3840 iugăre cadastrale, cu ceva mai mică decât cea a comunei Sânmartin.

După trasarea frontierei romano-ungare, devenind comună mică, a aparţinut de plasa administrativă Pecica, până în anul 1949.

Intre 1969-1989 comuna, anexata din punct de vedere administrativ la Curtici, si-a pierdut institutiile administrative.

Dupa anul 1989 in noile contexte fosta Cooperativă Agricolă de Producție s-a trasnformat in asociatia “Agrodor”, dispunând de o seră încalzită cu apă termală. Ștrandul cu apă termală a intrat in funcțiune în anul 1990.

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support